primăvara…

Şi în sfârşit vine primăvara! Am aşteptat-o cu nerăbdare. Pur şi simplu m-am săturat de frig şi de mizeria care era peste tot din cauza zăpezii. Acum pot să zâmbesc cu adevărat când o să mă trezesc dimineaţa,  iar razele soarelui  o să îşi facă simţită prezenţa. Pur şi simplu natura o să prindă culoare, iar acel gri nu o să-şi mai facă apariţia câteva luni bune. Cu toţii ne vom bucura de vremea frumoasă alături de prieteni, alături de persoana iubită. Pentru că primăvara înseamnă fericire. Pentru că primăvara începe alături de persoanele pe care le iubim mult…

Anul tigrului

In data de 14 februarie 2010 a inceput oficial anul Tigrului conform calendarului chinezesc.
Eu sunt un specimen al zodiei Tigru si la fel toti scorpionii.
Se anunta un an bun plin de evenimente si cu multe posibilitati de castig dar si cu posibilitatea de a pierde tot.
Pt mine a inceput foarte bine tinand cont ca anul calendaristic international a inceput execrabil.
Sunt PRO Zodiac Chinezesc din toate punctele de vedere si va sfatuiesc ca atunci cand va doriti sa stiti ce se afla sub semnul vostru zodiacal sa va cautati corespondentul in zodiacul chinezesc si sa va puneti pe citit.

Evident, unii veti spune ca anul iti e cum ti-l faci dar din pacate nu este chiar asa mai ales ca ghinioanele te pot lovi lant cand nu te astepti si fara sa aibe legatura cu tine sau cu ceva ce ai facut.

Un an al Tigrului fericit si mie si voua!

Why do we fight everytime?

Cu toate că nimic nu este uşor, ştim cu toţii că viaţa ne supune multor teste, la care unii trec cu brio, alţii eşuează. Dar este bine să nu facem dintr-un eşec o tragedie şi să mergem înainte, cu gândul că data viitoare va fi mai bine şi că vom reuşi să trecem peste. Nimic nu este uşor, nimic nu este cum am vrea noi să fie. Şi chiar dacă nu ne convine uneori trebuie să realizăm că şi părţile rele au ceva bun, deoarece ne ajută să avem grijă data viitoare. Sunt lecţii de viaţă de care noi avem nevoie mereu. Pentru că, indiferent de vârstă, învăţam din ele. Mereu suntem puşi în faţa unei probe dificile şi întotdeauna este bine să analizăm din toate punctele de vedere. Trebuie să vedem şi binele şi răul, pentru că la final, în caz că rezultatele vor fi pe măsură aşteptărilor noastre vom fi fericiţi, iar dacă nu a ieşit cum ne-am fi dorit, suportăm mai bine motivele unei înfrângeri, cu una din luptele vieţii, deoarece ştiam la ce să ne aşteptăm. Ideea este că trebuie să luptăm mereu pentru ceea ce ne dorim, chiar dacă este greu, iar în cazul acesta ar exista două soluţii. De exemplu : în caz că lupţi pentru cineva, ori câştigi şi ai pe acel cineva lângă tine,  ori mergi mai departe, şi cu toate că el/ea nu este lângă tine, eşti mândru/ă că ai mai câştigat o luptă, lupta cu tine !

Pt cei ce nu stiau – Istoria sahului

Spusa de mine, pt ca exista deja variantele persane, chineze sau indiene.

Sa presupunem ca varianta chinezeasca ar fi cea adevarata.
Un foarte intelept chinez descopera acum mult timp jocul de sah.
O tabla cu 64 de patratele si cu diverse piese: regele, inconjurat de slujitorii lui.

Jocul a fost oferit Imparatului Chinei(se spune ca a fost un dar cu subinteles) de catre inventator.
Acesta fiind extrem de multumit si incantat de noul joc a decis sa il recompenseze pe inventator si a dat ordin sa fie chemat.
Inventatorul veni bucuros si Imparatul il intampina foarte bine spunandu-i ca sa isi puna o dorinta si ca el o va indeplini.
Inventatorul spuse: as dori o boaba de orez!
Imparatul foarte mirat: – o boaba de orez? bine! doar atat? cu mare placere!
Si inventatorul completa: …dublata pe fiecare patratica a tablei de sah, fiecare boaba de orez…
Imparatul sta 2-3 secunde pe ganduri si aproba trimitand sa se aduca un saculet de grau de la bucatarie.
Nu dupa mult timp sosi saculetul de greu si caratorul incepu sa puna orezul pe patratele.
Prima patratica insemna o bobitza, pe a doua 2 bobite, pe a 3 a 4 bobite, pe a 4 a urmau 16 bobite etc etc etc
Spre sfarsitul randului inventatorul spuse: Cred ca ar trebui sa aduceti un sac mai amre sa ajunga!
Imparatul se intuneca la fata luandu-i cuvintele ca pe o aroganta si repede trimise dupa un sac mare de orez.
Nu intarzie sa apara si sacul cel mare si din nou continuara sa puna orez.
Pe la al 2-lea spre al 3-lea rand aproape se termina si sacul cel mare si Imparatul chema marii matematicieni ai Imparatiei si acestia sosira si incepura sa socoteasca sa noteze si sa foloseasca abacele.
Dupa cateva ore concluzionara ca tot orezul din lume nu este suficient pt a acoperi toate patratelele tablei de sah.
Suma totala ar echivala cu de 10 ori tot orezul din lume.
Imparatul, auzind, decise sa ii ofere inventatorului o intinsa mosie unde se cultiva orez si ii spuse ca acolo isi poate cultiva orezul dorit an de an atata timp cat va trai.
Inventatorul accepta bucuros si toata lumea realiza ca el este un om foarte intelept.

Daca nu vi se pare verosimil incepeti sa calculati…
O poveste ce merita sa fie cunoscuta!

Umilul nostru blog!

Am calculat astazi media de vizte pe zi.
Blogul s-a infiintat pe 01 noiembrie 2008.
De atunci pana ieri avem o medie de vizite de 21.68 vizite/zi.
Un numar mic dar decent pt un umil blog ca al nostru.
In continuare vom incerca sa atragem cititori si scriitori de decenta si calitate.

Anywhere but here.

Dacă ai dispărea, te-aş caută peste tot în lume, fie că aş merge pe jos. Aş face totul, chiar dacă ar însemna să te văd pentru ultima dată. Doar o clipă, care pentru mine înseamnă o eternitate. Cu cât mă îndrept spre tine, bătăile inimii sunt din ce în ce mai puternice. Chiar şi sfârşitul drumului, o prăpastie adâncă şi stranie, nu o să distrugă iubirea noastră. Eu cad, iar iubirea rămâne agăţată de o linie infinită ce numai noi doi o putem vedea. Îţi văd chipul chiar şi în ultima secundă. Nu îmi este frică, ştiu că mă vei salva. Vocea ta caldă, se aude în ecou. Mă strigi cu disperare şi îmi spui să mă ţin bine, să cred în tine, şi să mă gândesc la tot ce a fost şi va fi frumos. Oftez puţin, iar iubirea lui îmi da puterea de a mă ţine bine, iar pentru puţin timp, amintirile noastre apar precum fulgii de zăpada, şi cad din ce în ce mai tare, fără oprire. Deja simt atingerile lor fine. Închid ochii, şi prind din ce în ce mai multă putere. Mi-am amintit când i-am şoptit odată încet: ” Eşti totul pentru mine! ”, iar el mi-a zâmbit cum o face de obicei şi mi-a spus:  “€œ Prima clipă a fost căaun vis, ceva frumos ce pe stele s-a scris, iar când din lume noi vom dispărea, am să ştiu unde să te caut, frumoasa mea stea ! ”, iar eu am continuat spunându-i : ” Te iubesc pentru că ştii ce vreau fără să-ţi mai spun, mă ridici ori de câte ori cad şi mă accepţi aşa cum sunt. ”. După puţin timp, a ajuns lângă prăpastie. M-a strigat şi mi-a spus să-i dau mâna, pentru că niciodată nu o să mă lase să plec. Când m-a atins, o forţă puternică, neobişnuită, mă ridica în sus. M-a strâns puternic în braţe ! Eram atât de fericită pentru că a avut mereu dreptate. L-am luat de mână şi ne-am continuat drumul. Mergeam cu paşi repezi spre necunoscut, pe un drum lung, care părea fără sfarsit…

everything.

Majoritatea persoanelor nu sunt ceea ce par a fi. De cele mai multe ori trebuie să avem grijă în legătură cu alegerile pe care le facem deoarece uneori ne pot costa scump. Trebuie să avem grijă pe cine ţinem lângă noi, pentru că nu întotdeauna ce este aparent frumos, este şi bun. Aici este ca şi când am avea poftă de un măr roşu, care arată foarte bine la suprafaţa, dar când îl mâncăm suntem dezamăgiţi pentru că în interior nu era cum ne aşteptam să fie. Cam aşa ceva se întâmplă şi cu oamenii. Nu ştiu să aleagă. Părerea mea este că ar fi bine ca majoritatea să înveţe să aleagă şi ceea ce este mai puţin frumos, pentru că într-un final o să descopere ceea ce este într-adevăr bun!

Viaţa este o *urvă, part II

“Fericire în limita stocului disponibil”

“câte o porţie de fericire pentru fiecare”

“ fericire cu limitator de viteză” (fără nicio referinţă porno)

Fericirea are limite. Clar. Numai ce e rău nu are margini:când pici în  “butoiul cu melancolie”, ieşi de acolo “negru de supărare”.

Crezi că ştii ce vrei şi că e ok…şi că s-a terminat perioada în care îţi buşeşti creierii unul de celălalt încercând să găseşti o soluţie să fie bine. Ţeapă! Chiar credeai că scapi? De ce să fie ceva vreodată uşor? De ce să îţi meargă bine când crezi că te-ai înarmat cu destul optimism încât să poţi fi acolo pentru ceilalţi?

Crezi că “astăzi” este ZIUA. Te pregăteşti pentru “azi” de ieri, te gândeşti la “azi” de o lună, faci liste pentru “azi” de o săptămână: “Să nu uiţi să…”. Ei bine…a venit azi…şi “sărpraiz!” : AZI de fapt nu e azi, e mâine. Îţi bubuie creierii (cei care trebuia să fie 2…dar după atâtea obstacole şi zdruncinături sunt cel puţin 4) şi îţi fierb ochii. Sângele ţi se agită şi, în răzvrătirea lui oarbă îţi ajunge în obraji şi în buze. Ai putea sq prăjeşti nişte hamburgeri congelaţi pe buzele tale fierbinţi. Dar nu te gândeşti la hamburgeri. În capul tău nu se învârt decât câteva cuvinte, din acelaşi câmp lexical : “ziua”,“azi”,“mâine”. Un substantiv şi două adverbe. Şi ce? Păi da. “Cum să fac ca ZIUA, care trebuia să fie azi, dar e mâine, să fie totuşi azi?” Şi răspunsuri vin, dar nu sunt ale tale. Vin doar pentru că le cauţi, dar niciunul nu e cel bun, pentru că niciunul nu e al lui “tu actual”.

What to do?

no regrets.

Este bine să trecem peste toate obstacolele, indiferent dacă este greu sau uşor şi să mergem înainte fără a mai privi în urmă, pentru că ce a fost nu va mai fi niciodată. Momentele frumoase ar trebui să le păstrăm în inima noastră, iar cele urâte să le lăsăm în urmă pentru ca ne-ar împiedica să fim fericiţi în prezent. Noi suntem nişte călători, urmăm un traseu, dar nu ştim când se va termina. Pentru unii drumul este scurt, iar pentru alţii mult mai lung. Tot ce trebuie să facem este să nu ratăm nimic, să ne bucurăm de fiecare clipă alături de persoanele la care ţinem foarte mult. Pentru că nu ştim niciodată când traseul se va termina. Iar la sfârşit, în caz că nu ne-am bucurat de momentele frumoase, când am trecut pe lângă nepăsători, realizăm că timpul nu a stat pe loc şi nu ne-a iertat. Atunci rămânem cu un gust amar şi regretăm prea multe. Nu este bine să ratăm tot ce este frumos din cauza problemelor care apar în viaţa fiecăruia dintre noi la un moment dat. Eu sunt de părere că se poate trece peste orice, dacă ştii cum să analizezi o problemă, să priveşti din toate unghiurile, să ai voinţă şi să lupţi pentru a trece mai departe. Şi chiar dacă doare mult, mai târziu trece. Pentru că orice zi urâtă, se poate transforma într-o zi frumoasă!