Pt cei ce nu stiau – Istoria sahului

Spusa de mine, pt ca exista deja variantele persane, chineze sau indiene.

Sa presupunem ca varianta chinezeasca ar fi cea adevarata.
Un foarte intelept chinez descopera acum mult timp jocul de sah.
O tabla cu 64 de patratele si cu diverse piese: regele, inconjurat de slujitorii lui.

Jocul a fost oferit Imparatului Chinei(se spune ca a fost un dar cu subinteles) de catre inventator.
Acesta fiind extrem de multumit si incantat de noul joc a decis sa il recompenseze pe inventator si a dat ordin sa fie chemat.
Inventatorul veni bucuros si Imparatul il intampina foarte bine spunandu-i ca sa isi puna o dorinta si ca el o va indeplini.
Inventatorul spuse: as dori o boaba de orez!
Imparatul foarte mirat: – o boaba de orez? bine! doar atat? cu mare placere!
Si inventatorul completa: …dublata pe fiecare patratica a tablei de sah, fiecare boaba de orez…
Imparatul sta 2-3 secunde pe ganduri si aproba trimitand sa se aduca un saculet de grau de la bucatarie.
Nu dupa mult timp sosi saculetul de greu si caratorul incepu sa puna orezul pe patratele.
Prima patratica insemna o bobitza, pe a doua 2 bobite, pe a 3 a 4 bobite, pe a 4 a urmau 16 bobite etc etc etc
Spre sfarsitul randului inventatorul spuse: Cred ca ar trebui sa aduceti un sac mai amre sa ajunga!
Imparatul se intuneca la fata luandu-i cuvintele ca pe o aroganta si repede trimise dupa un sac mare de orez.
Nu intarzie sa apara si sacul cel mare si din nou continuara sa puna orez.
Pe la al 2-lea spre al 3-lea rand aproape se termina si sacul cel mare si Imparatul chema marii matematicieni ai Imparatiei si acestia sosira si incepura sa socoteasca sa noteze si sa foloseasca abacele.
Dupa cateva ore concluzionara ca tot orezul din lume nu este suficient pt a acoperi toate patratelele tablei de sah.
Suma totala ar echivala cu de 10 ori tot orezul din lume.
Imparatul, auzind, decise sa ii ofere inventatorului o intinsa mosie unde se cultiva orez si ii spuse ca acolo isi poate cultiva orezul dorit an de an atata timp cat va trai.
Inventatorul accepta bucuros si toata lumea realiza ca el este un om foarte intelept.

Daca nu vi se pare verosimil incepeti sa calculati…
O poveste ce merita sa fie cunoscuta!

Umilul nostru blog!

Am calculat astazi media de vizte pe zi.
Blogul s-a infiintat pe 01 noiembrie 2008.
De atunci pana ieri avem o medie de vizite de 21.68 vizite/zi.
Un numar mic dar decent pt un umil blog ca al nostru.
In continuare vom incerca sa atragem cititori si scriitori de decenta si calitate.

Anywhere but here.

Daca ai disparea, te-as cauta peste tot in lume, fie ca as merge pe jos. As face totul, chiar daca ar insemna sa te vad pentru ultima data. Doar o clipa, care pentru mine inseamna o eternitate. Cu cat ma indrept spre tine, bataile inimii sunt din ce in ce mai puternice. Chiar si sfarsitul drumului, o prapastie adanca si stranie, nu o sa distruga iubirea noastra. Eu cad, iar iubirea ramane agatata de o linie infinita ce numai noi doi o putem vedea. Iti vad chipul chiar si in ultima secunda. Nu imi este frica, stiu ca ma vei salva. Vocea ta calda, se aude in ecou. Ma strigi cu disperare si imi spui sa ma tin bine, sa cred in tine, si sa ma gandesc la tot ce a fost si va fi frumos. Oftez putin, iar iubirea lui imi da puterea de a ma tine bine, iar pentru putin timp, amintirile noastre apar precum fulgii de zapada, si cad din ce in ce mai tare, fara oprire. Deja simt atingerile lor fine. Inchid ochii, si prind din ce in ce mai multa putere. Mi-am amintit cand i-am soptit odata incet: “ Esti totul pentru mine! ”, iar el mi-a zambit cum o face de obicei si mi-a spus:  “ Prima clipa a fost ca un vis, ceva frumos ce pe stele s-a scris, iar cand din lume noi vom disparea, am sa stiu unde sa te caut, frumoasa mea stea ! ”, iar eu am continuat spunandu-i : “ Te iubesc pentru ca stii ce vreau fara sa-ti mai spun, ma ridici ori de cate ori cad si ma accepti asa cum sunt. ”. Dupa putin timp, a ajuns langa prapastie. M-a strigat si mi-a spus sa-i dau mana, pentru ca niciodata nu o sa ma lase sa plec. Cand m-a atins, o forta puternica, neobisnuita, ma ridica in sus. M-a strans puternic in brate ! Eram atat de fericita pentru ca a avut mereu dreptate. L-am luat de mana si ne-am continuat drumul. Mergeam cu pasi repezi spre necunoscut, pe un drum lung, care parea fara sfarsit…..

everything.

Majoritatea persoanelor nu sunt ceea ce par a fi. De cele mai multe ori trebuie sa avem grija in legatura cu alegerile pe care le facem deoarece uneori ne pot costa scump. Trebuie sa avem grija pe cine tinem langa noi, pentru ca nu intotdeauna ce este aparent frumos, este si bun. Aici este ca si cand am avea pofta de un mar rosu, care arata foarte bine la suprafata, dar cand il mancam suntem dezamagiti pentru ca in interior nu era cum ne asteptam sa fie. Cam asa ceva se intampla si cu oamenii. Nu stiu sa aleaga. Parerea mea este ca ar fi bine ca majoritatea sa invete sa aleaga si ceea ce este mai putin frumos, pentru ca intr-un final o sa descopere ceea ce este intr-adevar bun!

Viaţa este o *urvă, part II

“Fericire în limita stocului disponibil”

“câte o porţie de fericire pentru fiecare”

“ fericire cu limitator de viteză” (fără nicio referinţă porno)

Fericirea are limite. Clar. Numai ce e rău nu are margini:când pici în  “butoiul cu melancolie”, ieşi de acolo “negru de supărare”.

Crezi că ştii ce vrei şi că e ok…şi că s-a terminat perioada în care îţi buşeşti creierii unul de celălalt încercând să găseşti o soluţie să fie bine. Ţeapă! Chiar credeai că scapi? De ce să fie ceva vreodată uşor? De ce să îţi meargă bine când crezi că te-ai înarmat cu destul optimism încât să poţi fi acolo pentru ceilalţi?

Crezi că “astăzi” este ZIUA. Te pregăteşti pentru “azi” de ieri, te gândeşti la “azi” de o lună, faci liste pentru “azi” de o săptămână: “Să nu uiţi să…”. Ei bine…a venit azi…şi “sărpraiz!” : AZI de fapt nu e azi, e mâine. Îţi bubuie creierii (cei care trebuia să fie 2…dar după atâtea obstacole şi zdruncinături sunt cel puţin 4) şi îţi fierb ochii. Sângele ţi se agită şi, în răzvrătirea lui oarbă îţi ajunge în obraji şi în buze. Ai putea sq prăjeşti nişte hamburgeri congelaţi pe buzele tale fierbinţi. Dar nu te gândeşti la hamburgeri. În capul tău nu se învârt decât câteva cuvinte, din acelaşi câmp lexical : “ziua”,“azi”,“mâine”. Un substantiv şi două adverbe. Şi ce? Păi da. “Cum să fac ca ZIUA, care trebuia să fie azi, dar e mâine, să fie totuşi azi?” Şi răspunsuri vin, dar nu sunt ale tale. Vin doar pentru că le cauţi, dar niciunul nu e cel bun, pentru că niciunul nu e al lui “tu actual”.

What to do?

no regrets.

Este bine sa trecem peste toate obstacolele, indiferent daca este greu sau usor si sa mergem inainte fara a mai privi in urma, pentru ca ce a fost nu va mai fi niciodata. Momentele frumoase ar trebui sa le pastram in inima noastra, iar cele urate sa le lasam in urma pentru ca ne-ar impiedica sa fim fericiti in prezent. Noi suntem niste calatori, urmam un traseu, dar nu stim cand se va termina. Pentru unii drumul este scurt, iar pentru altii mult mai lung. Tot ce trebuie sa facem este sa nu ratam nimic, sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de persoanele la care tinem foarte mult. Pentru ca nu stim niciodata cand traseul se va termina. Iar la sfarsit, in caz ca nu ne-am bucurat de momentele frumoase, cand am trecut pe langa nepasatori, realizam ca timpul nu a stat pe loc si nu ne-a iertat. Atunci ramanem cu un gust amar si regretam prea multe. Nu este bine sa ratam tot ce este frumos din cauza problemelor care apar in viata fiecaruia dintre noi la un moment dat. Eu sunt de parere ca se poate trece peste orice, daca stii cum sa analizezi o problema, sa privesti din toate unghiurile, sa ai vointa si sa lupti pentru a trece mai departe. Si chiar daca doare mult, mai tarziu trece. Pentru ca orice zi urata, se poate transforma intr-o zi frumoasa!

Siretul fara snur

Domnul John si Doamna Marry ,acasa,despachetand cumparaturile.

Domnul John: draga de ce am cumparat tutun? Fumezi?

Doamna Marry: nu!

Domnul John: nu-mi spune ca fiita fumeaza!

Doamna Marry:nu,nu fumeaza.

Domnul John: atunci portarul?

Doamna Marry: nu,nu fumeaza.

Domnul John: menajera?

Doamna Marry:nu,nu fumeaza.

Domnul John: vecinul?

Doamna Marry:nu,nu fumeaza.

Domnul John(iritat fiind) isi pipaie buzunarele,introduce mana dreapta in buzunarul stang din interiorul jachetei.Isi scoate bricheta si isi aprinde tigara…

Dupa cateva minute de meditatii.

Domnul John:mata?

o iarna lunga

incercarea de a indeparta omatul pare-se a fi zadarnic in aceasta iarna.
unii spun, glumind, avem graul anul asta iar altii spun ”nu se mai termina odata”.
cu criza pt ca ne mai face sa uitam ce iarna geroasa si trista e deoarece ne putem gandi la lucruri mai rele decat frig si zapada si noroi.
gandul la foamete, talharii sau crime sau ramanerea fara un leu in buzunar vine ca o izbavire de la gandul ca ne ingheata nasurile si varfurile degetelor.

se pare ca pana spre luna martie tot vom avea ninsori ocazionale si frig si probleme in a deplasa cu transportul in comun sau personal.
cel mai important lucru este ca oamenii nostrii politicieni alesi au un plan anticriza ce consta in ‘’somerizari” in masa astfel incat statul va plati mai putini bani bugetarilor insa si productia per total va fi mai mica.
de la caderea ceausism-ului tot mai multe chestii s-au privatizat ca statul sa nu isi mai bata capul.
probabil se va privatiza tot astfel incat sa nu mai existe raspundere decat de promulgare a legilor cu care sa ni se dea in cap fara sa existe privilegii prin care noi sa putem evita incalcarea acestora.
asadar trebuie sa ne gandim ca alti oameni au facut foametea acum zeci de ani si ca noi trebuie sa fim recunoscatori pt putinul sau multul pe care il avem.
intotdeauna se poate mai rau asa ca sa ne bucuram de cat bine avem in prezent.

Inventivitate, Initiativa, Intoleranta

Cei trei I fara de care nu se poate intr-o societate romana ca a noastra.
Esti inventiv dar nu intereseaza pe nimeni, daca nu te lupti sa te afirmi nu vei iesi de dupa panzele de paianjen.
Romanii niciodata nu cauta talente, ei doar se lauda cu ele dupa ce descopera altii straini.
Pardon, presa se lauda cu ele ca evident statul nu are nici o initiativa sau nici un proiect dincolo de hartie.
Toata ziua se vorbeste de a taxa de a impozita de a fi in legitimitate dar niciodata despre a crea a inbunatati si despre a gasi tineri inventivi ce pot revolutiona anumite domenii sau fenomene.

Initiativa, in general, e luata de cei ce li se ofera un loc in fata. Initiativa celor muncitori si inventivi deobicei este retezata abrut inainte de a spune ‘pulpedepeste’.

Intoleranta celor rai asupra celor ce vor sa ia initiativa si sunt inventivi face ca noi sa ramanem in continuare la gaura de canal unde se scurg excrementele.
Asadar ei sunt intoleranti cu noi iar noi cu ei si astfel ramanem comunisti pt ca cei comunisti au vrut mai mult decat oferea ‘Ceashca’.

Granita vazuta de pe partea cealalta este o idee mai surazatoare pt cei buni si cu un pic de sansa in timp ce noi inca ne multumim cu ce primim. Unii spera doar sa nu se ajunga la foamete.

Indiferent cat de intolerant esti incearca tot timpul sa fi inventiv si sa iei initiativa.
Condu atunci cand nimeni nu conduce. Lupta atunci cand nimeni nu face asta. Vorbeste cand toata lumea tace. Roaga-te atunci cand toti si-au pierdut credinta!

life goes on.

Uneori suntem naivi in fata multor chestii care mai tarziu ne-ar putea afecta putin sau mai mult [depinde de caz]. Uneori ne trezim la realitate, ne lovim de ea, realizam ca nimic nu era precum parea si ajungem la concluzia ca am investit prea mult timp in ceva ce s-a dovedit a fi in zadar, ca am investit prea multe sentimente pentru cineva care nu mai este nici pe jumatate cum il/o stiam noi. Uneori regretam aceste lucruri, alteori ramanem indiferenti ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, iar de cele mai multe ori mergem inainte zambind, spunand ca am mai trecut peste un obstacol, peste inca o lectie de viata. Si chiar daca a durut ceea ce s-a intamplat, intr-un fel sau altul ne-a prins bine. De cele mai multe ori nu stim pe cine avem langa noi. De cele mai multe ori este bal mascat, unde toti poarta cate o masca zilnic. Nici nu stii cum sunt de fapt acele persoane. Isi schimba mastile iar noi realizam ca la fel se intampla si cu sentimentele noastre, se schimba. Cam asa ceva s-a intamplat si cu mine. Nu pot sa uit tradarea, nu pot sa o accept  [cine ar accepta?], si pentru asta as renunta imediat la acea persoana, indiferent daca am tinut la ea. Ieri tineam la acea persoana, azi o detest…si nici macar nu a fost nevoie sa port masti ca sa-mi dau seama cum e de fapt. A fost nevoie sa ma trezesc intr-o multime de persoane. Fiecare avea cate o masca…iar eu nu. Atunci mi-am dat seama ca este o diferenta mare intre noi. Locul meu nu era acolo, printre ei. M-am indepartat…si a fost cea mai buna decizie. Si chiar daca nu ma mai intorc acolo, sunt curioasa daca ei se cunoasc cu adevarat. Se mint singuri….